De ce nu doctori care accepta si notiuni de psihologie? De ce nu si orase nepoluate? De ce nu putem? Poti fi orice.
Din nou, folosesc persoana a II a in exprimare. De ce nu stiu, nu e ca si cum mi-ar citi cineva blogul. L-am abandonat oricum demult. Uitasem parola si .. username’ul. (Cum sa uiti si username-ul ?! ) Da, suntem idioti. Seara este ciudata, nu am chef de romana, nu am chef de somn, nu am chef. Azi nu am chef..
..
Cuvânt. Lege. Doctor. Judecător.Prieten. Hoţ. Muză. Idiot. Amant. A devenit orice. Dau vina pe el pentru fulgii care s-au stins sub privirea mândră a primăverii..Dau vina pe el pentru că mi-a luat ani şi în schimb mi-a adus riduri. Şi amintiri difuze, unele amare. Nu, nu amare. grele. Le simt din ce în ce mai grele, parcă încercând să mă ţină pe loc, să comprim timpul în cele cîteva secunde preţioase care sunt pe moment clipe, devin zile, perioade, ani şi apoi, doar şterse amintiri. Dar nu.. “amintiri” sună prea sacru, făcând totul să pară încrustat în memoria Lui. şi… aberez. E vorba deeeeeeeeeee timp. E doctor, vindecă toate rănile. Ia durerea şi lasă cicatrici : singurele dovezi.
Maybe I’m just roaming around and my body lays somewhere, quite wasted, divided by fatigue,anxiety,unanswered questions.Maybe I’m in the middle of my silly thoughts, fighting them in the best way I’ve ever tried. I’ve been awake for 20 hours. Too much coffee, too much laughter. Too many words were said this night.
Little spicy glances I’ve always remembered are haunting me now. No.. not hunting.I’d rather call them sedatives. They keep me away from reality, giving me paths, highways to follow. But are they wrong? Will they lead me to the right points? Doesn’t matter. Theories. I don’t need evidence. I need the power to have faith in my own beliefs. After all, it’s me and the decisions I’ve made. BUt what am I talking about? It’s all about those glances. My beliefs, I can’t see them with eyes wide open. I need a lighter. Not only for my bent cigarette.
Too many words. I had to write to hear my thoughts. Now I have to be quiet..so I can speak. My pillow’s winking. I’m blind.
Oamenii chiar pot fi geniali. Nu se nasc asa, dar vezi tu… they have a point. And these guys, yes, they have it,too.
Azi incep cu mine
asez ganduri pe rafturile mintii mele
si incerc sa sterg praful.
continui sa alerg, stand pe loc.. am ajuns departe. Incerc sa ma prind de mana dar alunec pe propriile vicii. incerc sa cad, sa simt durere, dar ma trezesc plutind intre luni si duminica. nu e timp. nu e chef. nu e bunaVointa.
e numai gand.
Azi incep cu mine.. inca nu am terminat..
Saaaaaaa scriu. Sa scriu.Primele ganduri ce iti vin in minte dupa o lunga perioada in care realizezi ca … nu ai scris nimic,nu ti-ai pus imaginatia la treaba deloc, ba mai mult, ai dat-o intr-o asa-nu-stiu-ce-sa-scriu stare. Fiind o persoana destul de activa, pe planul asta am decazut .. lamentabil.
Proaspat intoarsa din spital. Ce poti face cand TREBUIE sa stai? Pai te gandesti la o groazaaaa de lucruri total neimportante si banale, si din intamplare, gandurile tale ciocnesc emisfera stanga a creierului. So mi’am zis “Ba, n-am mai scris demult ! “
Dar despre ce? pentru ce? sunt un amestec omogen de negru si alb. de tacere si cuvinte. daca as putea, m’as dizolva in tacere si acolo mi’as spune povesti.. macar m-as plictisti si as renunta.. dar asa, nu ma aud decat scriind. acum insa devine totul prea confuz. afara, sa iau aer!
